Boca e Loca

Am citit acum cateva zile, la recomandarea cuiva, un capitol din cartea „Cararea Imparatiei” de Arsenie Boca, dedicat geneticii si ereditatii. Recomandarea a venit ca „argument” in cadrul unei discutii amicale in jurul eternei probleme: evolutia. Nu aveam asteptari mari de la aceasta carte, mai ales dupa ce am aflat cine este autorul. Totusi, cunoscand persoana care a facut recomandarea, ca fiind una cu studii superioare, intr-un domeniu conex medicinii (mai mult, trecand si printr-un curs de genetica in anii de studiu) am acceptat provocarea de a vedea (ca nespecialist) consistenta argumentelor prezentate. Dupa cum am anticipat, textul este o lunga colectie de inexactitati, greseli, proaste interpretari, concluzii gresit formulate, toate fiind presarate cu o multitudine de rautati gratuite.

Problema cea mai mare nu este ca multe din informatiile servite de acest wanna-be, never was scientist sunt complet eronate. Unele dintre ele, tot ce e posibil sa fi fost pur si simplu informatiile disponibile la vremea scrierii textului, caz in care Dl Boca a folosit ce avea la dispozitie – aparent nimic rau in asta. Problema insa care m-a facut sa scriu acest articol, este faptul ca dupa zeci de ani de la scrierea textului, timp in care genetica a avansat oferindu-ne informatii la care nu am fi sperat vreodata, plebea credula ia drept reper astfel de materiale expirate. Poate si mai grav este faptul ca editura a tiparit (sau retiparit) un astfel de material in anul 2006 (!!!), fara o minima documentare prealabila, dupa care chiar daca nu renunta la respectivul capitol, cel putin sa fi umplut subsolul paginilor de note rectificative si disclaimere.

Voi incerca in continuare sa trec in revista cele mai socante afirmatii.

No comments. Nota 2) din subsol il salveaza de la ridicol, dar relatiile urmatoare nu au niciun sens nici macar privite cu indulgenta, ca fiind consistente cu datele din 1946-1950:

 

Celulele somatice (diploide) au stocul dublu 2N = 23 de perechi, in timp ce gametii sunt celule haploide, avand stocul N, care nu mai este format din perechi dupa cum ne arata Dl Boca, ci din 23 de cromozomi obtinuti prin combinarea meiotica a cromozomilor parentali pereche. Il iertam ca puterea clarvazatoare cu care circula legenda ca era inzestrat, nu l-a ajutat sa vada ca de fapt sunt 23 de perechi (46 de cromozomi) in celula umana, si nu 24 (48) dupa cum ne spunea el, dar totusi, intr-un loc afirma ca celulele sexuale contin stoc simplu N (chit ca gresit descris ca fiind 23 de perechi + X sau Y, am trecut deja peste asta), pentru ca mai jos in ecuatie, sa ne zica ca ar fi N/2 + X in cazul ovulului si N/2, N/2 + X sau N/2 + Y in cazul spermatozoidului.

Tot aici aflam (pag. 223, Fig 8) ca o celula cu stocul 2N=6 poate produce doar 8 combinatii diferite de gameti – lucru radical schimbat dupa descoperirea crossing-over-ului care extinde aceasta paleta intr-un numar virtual nelimitat de posibile combinatii;

 

Domnul in sutana ne vorbeste apoi despre rolul reproducerii sexuate:

Este bine cunoscut rolul reproducerii sexuate in generarea variatiilor atat de necesare evolutiei (supravietuirii); Transmiterea ereditara a defectelor genetice este doar un by-product al acestui mecanism, nici pe departe nu acesta este rolul reproducerii sexuate. Mai mult, este cunoscut faptul ca proprietatea unor gene de a fi recesive sau dominante nu are nicio legatura directa cu functia pozitiva sau negativa a genei. Gena recesiva nu trebuie sa fie neaparat defectuoasa, exista cazuri in care gena recesiva nu are nicio conotatie negativa (gena parului roscat, gena ochilor albastri, etc) sau chiar este posibil ca gena recesiva sa fie cea normala si cea dominanta sa fie cea cauzatoare de probleme: gena FGFR3 care controleaza printre altele inaltimea, stopand cresterea oaselor, in unele cazuri, din cauza unei mutatii, produce mai multe proteine decat este nevoie, provocand piticismul prin stoparea prematura a cresterii oaselor. Chiar daca exista o singura alela cu aceasta problema in perechea de gene, din cauza producerii in exces a acestei proteine, problema se va manifesta in fenotipul copilului, el mostenind astfel piticismul. Gena respectiva in acest caz, este defecta dar dominanta fata de gena corespunzatoare primita de la celalalt parinte.

Expresia genelor in fenotip (dominanta sau recesiva) se reduce pana la urma la mecanismul prin care proteina codata de respectiva gena actioneaza.

Ca sa fie sigur ca s-a inteles bine boroboata, autorul recapituleaza ideea la sfarsitul sectiunii:

precum si in intreaga sectiune urmatoare, privitoare la ereditate.

Momentul maxim de suspans urmeaza insa abia in continuare, cand autorul plin de el, revarsa din putul gandirii o salva de intrebari retorice, menite sa lase orice cititor ratacit fara grai, cu singura dorinta ulterioara de a da fuguta repede la spovedanie, sa ceara iertare ca a cautat raspunsuri acolo unde nu pot fi gasite.

Imi permit neobrazarea de a incerca eu sa raspund la aceste intrebari:

1&2 Desi intrebarea este prost formulata (vezi explicatiile de mai sus), imprejurarile prin care se pot modifica in mod natural genele sunt destul de bine cunoscute: erori de copiere in timpul duplicarii, modificari datorate mediului (raze UV, radiatii, agenti chimici), retrovirusuri, etc.

3&4: Intrebarile sunt atat de stupide, incat nici macar nu merita un raspuns.

5&6: Intreg mecanismul diviziunii celulare este prost cunoscut si inteles de autor, nimeni nu isi frange gatul (poate doar gatul ratiunii este frant pe panta periculoasa a ignorantei). Dupa cum stie astazi orice elev de liceu trecut prin clasa a XII-a, in diviziunea celulara (meiotica), celula diploida (2N), in cele 2 etape, formeaza 4 celule haploide (N). Intreg materialul celulei initiale se regaseste (dublat intai, si bine amestecat pe urma) in celulele rezultate. Acelasi proces se intampla si cu gametii masculini, urmand ca prin fecundare, sa se uneasca cele 2 celule haploide formand o celula-embrion diploida.

Oricum, chiar daca mecanismul ar fi cel presupus de autor, neintelegerea lui tot nu implica prezenta unei divinitati, acest tip de rationament (daca poate fi numit astfel) este numit God of the gaps – adica oriunde existe lacune in intelegerea noastra, aceste gauri trebuie umplute cu o prezenta divina.

7. idem 3&4.

Ma opresc aici cu exemplele, ele abunda in tot capitolul. Ce as dori sa subliniez in incheiere, este ca scopul propus de mine in prezentul articol, nu a fost atacarea personajului Arsenie Boca pentru nestiinta lui in acest domeniu. Sunt convins ca aceste informatii le-a preluat din sursele disponibile in vremea lui, si a incercat sa formuleze niste concluzii in linie cu credinta sa. Deplorabil insa este felul in care prezinta aceste informatii eronate, aroganta cu care le serveste, falsa modestie pe care o predica, si nu in ultimul rand ipocrizia cu care critica pe unii oameni de stiinta, pentru ceva de care el se face in primul rand vinovat: pretentia de a detine adevarul absolut. Daca metoda stiintifica presupune ca ingredient principal o deschidere permanenta la noi dovezi care sa duca la extinderi, reformulari sau chiar infirmari de teorii, eu nu am intalnit inca preot care sa fie rezervat in propriul discurs.

Comments

comments

23 de gânduri despre “Boca e Loca”

  1. In timp ce marii savanti recunosc fara tagada ca in cercetarile cele mai inaintate pe care le-au facut au ajuns intr-un punct mort, in care calculele, formulele, ideile lor s-au „infundat”, se gasesc „ganditori” ca Dvs. care, la adapostul unor idei culese din manuale cu larga rezonanta marxista incearca sa ne demonstreze ca laptele e negru. Ar fi trebuit ca atunci cand ati luat la puricat scrierile „domnului” Boca (o persoana cat de cat avizata ar fi scris parintele Boca), sa fi stiut ca acest om a fost cautat cu asiduitate de mari personalitati culturale ale vremii, ca azi, la mormantul lui nu merge plebea inculta ci oameni care au simtit ca acolo se intampla ceva si care nu s-au limitat la studierea aspectelor matematice ale geneticii, ca pana la urma credinta adevarata este in primul rand o problema de cultura, etc., etc. Va recomand sa puneti mana pe scrierile lui Plesu, Liiceanu, Noica si a altor sute de oameni cu capul pe umeri si sa va corectati ideile. Am terminat o facultate la care studiul geneticii era la loc de cinste iar un mare profesor cu care am facut aceasta disciplina in anii 80 ne-a spus, in particular (ca altminteri nu se putea), ca este oripilat, dupa o viata dedicata acestei dicipline, de sterilitatea si lipsa de idei a ei.

  2. Multumesc de comentariu. Permiteti-mi sa va contrazic, nu stiu de unde luati aceste idei, probabil din aceleasi carti anti-stiintifice precum cea de fata. „Marii savanti” de care stiu eu, in cercetarile lor cele mai inaintate au ajuns in locuri in care nici nu am fi sperat ca putem ajunge vreodata, prezentandu-ne o lume atat de minunata, care intrece in splendoare orice imaginatie, oricat de bogata, facand sa paleasca orice poveste religioasa. Lasati marxismul acolo unde este, nu incurcati oalele ca nu tine.
    Eu am incercat sa sustin orice afirmatie in articolul meu, daca considerati ca am gresit undeva, va rog sa veniti cu argumente, aratati-mi unde am gresit si voi rectifica textul de indata. Chiar va rog insistent sa imi aratati care dintre ideile mele trebuie corectate, degeaba ma trimiteti la scrierile altora, nu faceti decat sa recurgeti la autoritatea unor nume sonore, dar asta nu inseamna nimic.
    Va inflamati ca i-am jignit memoria domnului Boca numindu-l „domn”, eu va rog sa reflectati putin si sa fiti mai rezervat in pretentii; Eu decid pe cine vreau sa il consider parinte, de cand „domnul” este un titlu lipsit de respect?
    Ma opresc aici, nu prea am inteles oricum rostul comentariului Dvs, nu ati spus absolut nimic la subiect, va aratati indignat dar nu spuneti de ce, imi spuneti ca ati trecut in timpul facultatii prin genetica, dar nu veniti cu niciun argument, ma trimiteti la alte surse fara sa imi spuneti ce sa caut acolo, etc. Ati pierdut sensul articolului, chiar daca eu sunt intr-un profund dezacord cu orice ar fi avut de spus Dl Boca, in articolul de fata m-am legat strict de pseudo-stiinta promovata de dansul in respectiva carte, si cum unii iau de reper astfel de afirmatii doar pentru ca au fost emise de un astfel de personaj; Nu m-am legat de ‘credinta adevarata’, oricare ar fi ea.

    Numai bine!

  3. Bravo admin. Mai mult decat interesante articolul, argumentarea si comentariile, fiind in acelasi timp si pertinente. Pacat ca Vlad este adanc inradacinat in dogme, obiceiuri, … „Somnul ratiunii naste monstri.” Francisco Goya

  4. Pentru Bogdan. Ai ghicit ! Sunt inradacinat in dogme, obiceiuri, mituri, legende, toate „culese” din Mircea Eliade, Blaga, Culianu, din zecile de mii de pagini citite, din studiile pe care le-am facut in Franta si America, din observatii proprii asupra catastrofei in care vietuim, etc., etc. Cat despre Goya, ai dreptate. „Somnul ratiunii…” Asa ca, trezeste-te ! Sau, cel putin, tine-ti gura, ca produci ilaritate si …mila !

  5. Salutare! Cred ca ai dreptate in analiza mecanismelor genetice, dar exagerezi cu concluziile. Demersul parintelui Arsenie Boca, daca e sa il sumarizez, este urmatorul: modul in care traiesc parintii influenteaza trasaturile copiilor prin anumite mecanisme genetice. Asa ca parintii trebuie sa isi schimbe comportamentul (sa traiasca conform invataturii crestine) daca vor copii buni. Intentia pr. A.B. este deci una pozitiva. Problema pe care o arati tu este ca mecanismul descris de el este gresit (din cauza stiintei vremii sale si din cauza unor lucruri intelese gresit de el). Aici ai dreptate. Dar asta nu inseamna ca ceea ce spune are efecte negative asupra „plebei credule”. Fiindca scopul lui erau efectele pozitive asupra oamenilor, pe care, dupa toate marturiile lor, ii iubea si pentru care a indurat multe in timpul vietii. In primul rand, pentru a avea un efect, trebuia sa o spuna cu convingere, cu mai putine nuante de indoiala, altfel nu ar fi avut prea mare impact asupra lor (de exemplu erau oameni betivi, sau cu alte vicii, care nu se lasau cu una cu doua). In plus el era convis ca exista aceasta influenta a comportamentului parintilor asupra trasaturilor copiilor deci era sincer cand sustinea asta. [Si tu de exemplu sustii cu tarie multe greseli pe acest blog cand vine vorba de cunostinte teologice (adica nu cunosti teologie), dar tonul tau vehement nu vine din ipocrizie/aroganta/pretentia de adevar absolut, ci din taria convingerilor tale si probabil din dorinta de prozelitism (sincer si el). Deci nici tu nu esti rezervat in propriul discurs.] Impactul pe care l-a avut aceasta carte a fost unul pozitiv asupra comportamentelor oamenilor (s-au lasat de bautura, au trait mai cumpatat etc.). Exista un principiu in psihoterapie ca ceva nu e nevoie sa fie adevarat pentru a fi folositor, si deci e etic si chiar indicat sa fie folosit daca duce la rezultate bune. Partea si mai interesanta e ca, desi mecanismul descris e gresit, totusi prin alte mecanisme, influenta comportamentului invatat de parinti asupra trasaturilor copiilor exista. Asta sustinea Lamarck, dar si el a gresit mecanismul (pentru asta nu-i spune nimeni ca e „loca”). Dar, incepand cu 2009, o echipa de cercetatori descopera lucruri interesante in sprijinul existentei unei astfel de influente:
    http://www.scientificamerican.com/article.cfm?id=effects-stress-can-persist-generations ,
    http://www.nature.com/news/2009/090203/full/news.2009.76.html ,
    http://sackler.tufts.edu/Faculty-and-Research/Faculty-Publications/Feig-Publications .
    Asa ca nu inteleg de ce Boca e Loca. Fiindca prin ce a scris a avut un impact pozitiv asupra oamenilor? Fiindca in mare a avut dreptate, dar a sustinut un mecanism gresit? Poate doar pentru ca a scris cu convingere despre niste lucruri pe care nu le cunostea suficient, sau le-a inteles gresit, in dorinta de a-i ajuta pe oameni. Dar asta faci si tu cand discuti despre biblie. Asta te face loca? Eu nu cred.

  6. Salut si mersi de comentariu 🙂
    Daca recitesti cu atentie ce am scris, vei constata ca: nu am sustinut ca intentia lui ar fi negativa, sau ar avea efecte negative asupra „plebei credule” – desi aici intr-o anumita masura chiar cred asta, dar nu asta am sustinut in articol; nu am sustinut nici ca nu ar fi iubit oamenii, sau ca nu ar fi fost sincer in afirmatiile sale, nici nu am afirmat ca nu ar exista o astfel de influenta intre indivizi si urmasii acestora, ar fi absurd sa sustin asa ceva, influenta comportamentului parintilor este imensa asupra copiilor, dar nu prin mijloace genetice ci prin mijloace culturale (aici prin comportament intelegand acele caractere dobandite, nu trasaturi ale personalitati care pot avea si o componenta genetica, dar acestea oricum nu sta in puterea noastra sa le corectam prin schimbarea felului de viata). Exemplele date de tine se duc putin putin mai departe, sustinand (din cate am inteles) ca exista si o influenta hormonala, din perioada intrauterina, stari ale parintelui transmitandu-se la urmasi in anumite conditii. Acestea insa nu sunt genetice, din cate se cunoaste pana in prezent, directia in care este posibil schimbul de informatii, este doar ADN -> ARN -> Proteine. Chiar daca exista in anumite situatii (retrovirusuri, experimente in laborator, etc) posibilitatea actiunii inverse, ARN -> ADN, nu exista nicio modalitate prin care o proteina sa influenteze ARN-ul sau ADN-ul, mecanism necesar pentru ereditatea caracterelor dobandite.
    Problema mea in acest articol se rezuma strict la informatia eronata din respectivul capitol al cartii, si la felul in care oamenii inca se mai raporteaza si in prezent la ea, ca la o sursa solida de informatii – dupa cum ziceam in introducere, o anumita persoana si-a argumentat pozitia anti-evolutie, cu informatia obtinuta din aceasta carte, ca stie ea cum sta treaba cu evolutia, ca a citit intr-o carte despre problemele din spatele evolutiei.
    Indiferent de mecanismele prin care un parinte influenteaza un urmas, fie ele genetice, culturale sau de alta natura, este evident ca pacatul parintelui care se presupune ca s-ar transmite urmasilor, conform lui A.B. si pasajului citat din biblie (pasajul cred ca il gasesti in carte, nu cred ca l-am mentionat in articol), trebuie sa fie anterior conceperii (sau perioadei in care urmasul este sub influenta directa a parintelui). Este suficient sa ne gandim la situatia in care un parinte cade in pacat, dar copilul este deja nascut si iesit de sub influenta parinteasca, sa observi absurditatea explicatiilor incercate de A.B. El incearca sa se foloseasca de autoritatea stiintei pentru a da sens unor non-sensuri biblice. Aici e marea problema.
    Interesant mi se pare si faptul ca si tu, fiind o persoana care neaga evolutia darwiniana, totusi esti de acord ca Lamarck a gresit; teoria lui evolutionista fiind mai degraba una filozofica, nesustinuta de vreun mecanism demonstrat (nici macar propus) a putut fi infirmata cu certitudine abia dupa elaborarea sintezei evolutiei prin selectie naturala si a geneticii, abia in secolul XX, neolamarckisti existand pana tarziu in sec. XX, mai ales in Franta.
    Diferenta intre afirmatiile lui A.B. si articolele mele, cred ca este una evidenta – prin insusi formatul ales, eu nu emit afirmatii cu pretentii absolute, chiar daca „vehementa mea” asta iti sugereaza, eu supun anumite subiecte dialogului, acceptand parerile voastre pro si contra, pe care doresc sa le dezbatem impreuna. Titlul a fost ales ca un joc de cuvinte, nu cred ca are sens sa dezbatem prea mult in jurul lui.
    Numai bine!

  7. Mai, dar ce inversunare pe voi! :)) Poate un citat ar fi de folos:

    “New scientific research shows that environmental influences can actually affect whether and how genes are expressed. Thus, the old ideas that genes are “set in stone” or that they alone determine development have been disproven. In fact, scientists have discovered that early experiences can determine how genes are turned on and off and even whether some are expressed at all.” (National Scientific Council on the Developing Child, Center on the Developing Child at Harvard University)
    http://developingchild.harvard.edu/resources/reports_and_working_papers/working_papers/wp10/

    Or avea astia de la Harvard dreptate?! Retoric intreb, pentru ca domeniul epigeneticii este in continua dezvoltare, recunoscand insasi importanta influentelor din perioada prenatala:

    http://www.landesbioscience.com/journals/epigenetics/article/6034/
    http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18536531

    Cu bine, si nu mai fiti infocati. Omul este undeva intre genetica si epigenetica, intre mostenit si mediu, important este ce face el cu ceea ce „este”.

    PS: Boca avea dreptate, insa apela si el la ce exista pe vremea lui. Si, mai mult decat atat, stiinta va fi mereu in continua expansiune, dar nu va fi detinatoarea adevarului absolut.

  8. Salut si mersi de comentariu.

    Nu stiu de unde scot dansii acele descrieri cu ‘set in stone’, genetic determinism, etc, banuiesc ca e doar un strawman sa aibe ce ataca ei ulterior :), nu sustine nimeni asa ceva. Nimeni dintre cei care conteaza. Aceste switchuri se cunosc de ceva vreme si fac obiectul studiului unui domeniu f. interesant, pe nume EvoDevo (Evolutionary Developmental Biology). Deci nu le-au inventat cei de la Harvard 🙂
    Aceasta epigenetica trambitata in toate partile ca noutatea care revolutioneaza tot ce se stia pana acum, este doar un fâs aruncat consumatorilor de senzational. Epigenetica este doar un mecanism prin care organismul reactioneaza la anumiti stimuli externi, nu este o sursa de variatie intr-o populatie. Un individ expus unor factori reactioneaza in acelasi fel in care ar fi reactionat si stramosii sai daca erau supusi acelorasi factori. Toate aceste reactii sunt parte a acestei masinarii super complexe – organismul viu.
    Si sa inchei tot cu un citat, uite ce spune Richard Lewontin despre toti astia:
    . . . scientists are always looking to find some theory or idea that they can push as something that nobody else ever thought of because that’s the way they get their prestige. . . .they have an idea which will overturn our whole view of evolution because otherwise they’re just workers in the factory, so to speak. And the factory was designed by Charles Darwin.

    PS. La ce avea dreptate dl. Boca?
    PS2. Adevarul absolut… 🙂 Ce este adevarul absolut, decat o himera? Cunoasterea stiintifica este tot ce avem, tot ce este vizibil in orizontul nostru.

  9. Imi cer scuze pentru indrazneala cu care am citit randurile Voastre. Nu am nici o pregatire sa ma faca indreptatit sa scriu cateva cuvinte macar, insa toti anii plini de stiinta nu au dus la un grad de fericire. Doar nevoia de a avea mereu stimuli exteriori ne pune pe cercetare. Eu raman in urma spunand ca exista dincolo de stiinta (care isi recunoaste lipsurile) ceea ce poate urmeaza sa fie descoperit.,dar cu ce avem nu ne putem bate in piept ca avem dreptate. Credinta, iubirea,iertarea nu pot fi puse in ecuatii matematice.

  10. Nu aveti niciun motiv sa va cereti scuze, sunteti binevenit sa veniti, cititi, si sa va adaugati parerea.. Pentru asta exista aceasta pagina.
    Stiinta este o unealta, o metoda, nu isi propune grade de fericire, desi as putea sustine ca cei care o cauta, gasesc in ea impliniri si recompense de negasit in alta parte. Dar nu in asta consta „puterea” stiintei.. daca ar consta doar din asta, nu s-ar distinge de religie sau de ce nu, substante halucinogene. Si chiar daca ar fi provocatoare de mari nelinisti si tristeti, tot nu are nicio relevanta asupra valorii de adevar.
    Greseala facuta de majoritatea, este ca incearca sa raporteze rezultatele stiintei la un adevar absolut, insa acest adevar absolut este o himera amagitoare, nu putem cunoaste acest adevar absolut, ne putem doar apropia de el din ce in ce mai mult; Si despre ceva ce nu putem cunoaste, nu putem vorbi. La fel de bine putem considera ca nu exista, si sa il ignoram, in orice caz, nu ne putem raporta la el. De aceea, orice afirmatie facuta de stiinta, este in limitele a ce se cunoaste pana in prezent, este tot ce putem cunoaste si tot ce putem spune cu sens despre lumea in care traim. Iar din aceasta perspectiva, putem sa afirmam ca da, avem dreptate.
    Numai bine!

  11. Salutari tuturor!
    Am urmarit discutia. Interesanta! Nu am cunostinte in domeniul geneticii deci nu ma voi pronunta in nici un fel. Aparent, aveti dreptate, in parte, si unii si altii. Mai inteleg ca initiatorul acestei dezbateri este un rationalist convins si ca toata discutia a pornit de la o dezbatere anterioara legata de evolutionism in opozitie cu creationismul. Daca am inteles gresit, rog sa fiu iertat. Am o intrebare. Daca stiinta e doar un mijloc, o unealta am putea spune, care este scopul ei? Sau care e utilitatea ei? Adica am o cazma si stiu ca acea unealta imi foloseste pentru sapat gradina. Gradina o sap, cu cazmaua, nu doar de dragul sportului ci si pentru a obtine rosii si vinete. Asadar, care e scopul final al stiintei? De ce avem nevoie de ea?
    Cu respect!

  12. Salutare,
    Utilitatea ei poate fi ce vrei tu, incepand de la confectionarea cazmalei, cultivarea in sine, pana la mancatul roadelor, asta fara sa parasim spectrul agricol. Stiinta este o unealta care se poate folosi in orice domeniu. Folosesti cazmaua pentru ca au folosit-o si altii inaintea ta, si ai incredere ca da rezultate, ii poti verifica si repeta oricand rezultatele – lucru ce deosebeste cazmaua de dansul ploii sau de rugatul la vreun sfintisor aducator de recolte bogate. Si chiar daca nu ar exista o utilitate imediata, palpabila (gen rosii sau vinete), stiinta iti astampara (sau iti provoaca) setea de cunoastere.
    Numai bine!

  13. „Planuiesti sa cumperi un anumit model de masina-subit vei observa pe strada un numar mare de soferi la volanul acestui automobil. Tocmai te-ai despartit dupa o relatie de lunga durata? Fiecare cantec pe care il auzi face referire la dragoste. Pe scurt, distorsiunea de confirmare va face sa vedeti lumea printr-un filtru. Exemplele de mai sus reprezinta versiunea pasiva a acestui fenomen. Problema apare atunci cand distorsiunea de confirmare va afecteaza atunci cand cautati in mod activ sa aflati lucruri noi. Te vei surprinde filtrand lumea pentru a se potrivi cu perspectivele deja inradacinate, nu pentru a dobandi mai multa informatie, ci pentru confirmare. Oamenii vor sa fie convinsi ca modul in care percep lumea este cel corect, astfel ca pornesc in cautarea informatiilor care le confirma parerile si evita dovezile si opiniile contrare. De-a lungul timpului, putem ajunge atat de increzatori in perspectiva noastra asupra lumii incat nu mai putem fi convinsi de o alta. Poate credeti ca sunteti o fiinta logica si rationala care percepe lumea asa cum este ea cu adevarat. De fapt, sunteti la fel de naiv si amagit ca si noi ceilalti!”- You are not so smart- David McRaney.

  14. Simate administrator,

    am avut senzatia (eronata dealtfel) ca provoc sau propun un dialog rezonabil cu cineva care este informat stiintific, sau macar cu cineva curios despre noile tendinte in stiinta, folosind pentru acest lucru chiar si simpla wikipedia. Sugerarea ideilor ca cei de la Univ. Harvard nu prea conteaza in conditiile in care universitatea este cotata a 2-a din lume in ceea ce priveste cercetarea clinica, si ca epigenetica – asa cum va exprimati – „este un mecanism prin care organismul reactioneaza la anumiti stimuli externi”, ma face sa abandonez orice discutie cu dumneavosta.
    http://www.timeshighereducation.co.uk/world-university-rankings/2013-14/subject-ranking/subject/clinical-pre-clinical-health

    Epigetetica este un domeniu foarte nou, de aporape 20 de ani, care sustine tocmai ca activitatea genelor (care nu cauzeaza schimbari in ADN) este influentata de mediu. Ca atare, facori ca alimentatia sau stresul au un rol deosebit in dezvoltatarea anumitor boli prin activarea sau inchiderea activitatii unor gene sau a unui grup de gene – unde mai pui ca aceste modificari sunt transmise urmatoarei generatii!
    http://en.wikipedia.org/wiki/Epigenetics
    http://learn.genetics.utah.edu/content/epigenetics/

    Intrucat epigenetica, care pune accent pe mediu, este un domeniu nou, care schimba intr-un fel datele problemei in ceea ce priveste „responsabilizarea personala” in ce priveste viata, e si firesc ca foarte multi oameni care imbratisau confortabil vechea paradigma ca „totul este innascut” sa fie refractari. Boca, tocmai asta afirma cu resursele de atunci: ca fiecare este responsabil de ceea ce face si ca, modul in care se raporteaza la viata poate afecta fizic sau psihic generatiile care-i urmeaza. Desigur, si viceversa este adevarata :).
    Adrian P. Bird, Howard Cedar si Aharon Razin au fost nominalizati in acest an (2013) pentru premiul Nobel in medicina, tot pentru descoperiri surprinzatoare in domeniul (citez „fâs”) al epigeneticii:
    http://sciencewatch.com/nobel/predictions/dna-methylation-and-gene-expression

    In speranta ca acest comentariu va fi publicat si ca va clarifica cat de mare este responsabilitatea nostra ca oameni, va urez sa fiti iubiti!

  15. Multumesc de comentariu, apreciez sincer interventiile documentate si la subiect. Insa constat ca m-ati inteles gresit si ma atacati nejustificat. Nu am afirmat ca cei de la Harvard „nu prea conteaza”, tot ce am spus este ca nu au descoperit ei aceste mecanisme, ele sunt stiute de ceva vreme – aprecierea dvs de aproape 20 de ani fiind buna probabil. Am citit de aceste switchuri regulatoare in cartile lui Sean B. Carroll in contextul dezvoltarii embriologice. Unde nu am fost de acord si am incercat sa ma delimitez de cadrul schitat de dvs, a fost afirmatia ca in domeniul geneticii, consensul – cel putin pana la aparitia epigeneticii – ar fi fost determinismul genetic, ideea ca totul e „set in stones” dupa cum v-ati exprimat. In acest context am folosit acel „fâs”, epigenetica nu rastoarna paradigme, le extinde eventual.
    In plus, articolul meu nici nu se referea la aceste aspecte, iar incercarea de a explica unele afirmatii facute de A.B. (un anti-evolutionist declarat) prin asocierea lor cu descoperirile recente ale (epi)geneticii mi se pare cel putin comica. Mai mult, lucru subliniat si intr-un comentariu anterior, el incerca prin aceste explicatii sa dea sens unor pasaje biblice prin care D-zeu condamna pacatosii, pedeapsa intinzandu-se pana la a 3-a sau a 4-a generatie. Nu ne trebuie multa imaginatie pentru a ne pune niste intrebari de bun simt – ce se intampla cu cei care savarsesc pacatul dar au deja 1, 2 sau chiar 3 generatii sub ei? Ce se intampla cu cei care nu sunt pacatosi, nu au vicii, dar factorii de mediu (sa zicem ca ar lucra in medii toxice) ar afecta sanatatea lor si a urmasilor lor? Asemenea „teorii” care vor sa explice tot, de fapt nu explica nimic.

    Numai bine & Sarbatori fericite !

  16. Buna ziua.

    Alte documentari:
    „Child abuse is an environmental factor that leaves an epigenetic mark on the brain. In a comparison of suicide victims who were abused or not, only the abused victims had an epigenetic tag on the GR gene. Interestingly, the GR gene receives a similar epigenetic tag in rat pups who receive low quality care from their mothers.”

    „Drugs of abuse such as cocaine trigger epigenetic changes in certain brain regions, affecting hundreds of genes at a time. Some of these changes remain long after the drug has been cleared from the system. Research in this area suggests that some of the long-term effects of drug abuse and addiction (including high rates of relapse) may be written in epigenetic code.” (Utah Univeristy)

    Sa traduc, sau sunteti familiar/a cu engleza?

    Ideea: Comportamente noastre se inscriu in codul epi-genetic!

  17. Buna ziua,
    Nu pot decat sa va rog sa recititi raspunsul meu din decembrie 2013, nu are sens sa repet inca odata de ce ideea dvs nu are nicio legatura cu subiectul articolului.

  18. In primul rand esti un nesimtit si un nimeni in drum cu foarte multe frustrari! E plina lumea de oameni de stiinta, care mai de care mai destepti, si totusi este o lume de 2 lei. Tine-o tot asa, e o cale foarte buna catre sinucidere, daca nu pentru tine pentru urmasii tai. Peste cateva decenii vor veni altii mai destepti ca tine care vor face descoperiri noi (nu doar se vor folosi de munca altora ca sa jigneasca, asta o poate face orice idiot) si daca au mentalitatea ta se vor pisa pe tine pentru ca te vor considera un tampit si sincer asta meriti. „Orice pasare pe limba ei piere”

  19. Este o lume de 2 lei pentru ca e plina de gunoaie ca tine. Esti la mine pe pagina, nu te-a chemat nimeni, totusi nu te-am aruncat afara cum meritai (ti-am aprobat gunoiul), asa ca ai macar decenta sa nu injuri si sa comentezi la subiect, asta daca esti in stare.. daca nu, ciocul mic si du-te la lins de icoane si cadavre unde ti-e locul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sa fim siguri ca nu esti un robotel :) * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.